Mi-e dor de o zi calda de iulie petrecuta la bunici. Mi-e dor de acele zile de vara cand, in amiaza, simti ca pamantul se aprinde si un val de caldura se ridica, iar aerul deja incins de soare se lasa alene miscat de vantul care parca e mai lenes ca oricand... Mi-e dor de acele adieri calde si line de vant care te imbratiseaza... Mi-e dor de acele zile de iulie cand soarele parca vrea sa topeasca totul, dar in acelasi timp ofera o senzatie atat de neobisnuita.... Mi-e dor de acele zile de vara prea calde, cand lungit in iarba, caldura pamantului te invaluie si somnul dulce iti da tarcoale, iar linistea e tulburata de un tarait usor al vreunei gazulite... Mi-e dor la fel de mult de zilele de vara cand miroase a fan proaspat cosit, de apusurile calde si cand parca ai vrea ca ziua sa nu se termine niciodata, de cerul atat de senin si de cantecul unui greieras si cel mai dor mi-e de acele ploi scurte de vara cand, dupa ce furtuna a trecut, miroase a pamant ud si cerul e brazdat undeva in departare de cate un fulger intarziat... Mi-e dor de toate zilele de vara ale copilariei, de acel DOLCE FAR NIENTE....